Bunica si ale ei solutii



Acasa la bunica, locul in care ma relaxez cel mai mult pe lumea asta. Este o curte vie. O curte in care poti sa stai si sa te incarci cu energie pentru un an intreg. Da, ma incarc cu energie in fiecare vara cand imi iau cateva zile de concediu pentru a le petrece la bunica mea la tara pe bancuta de la put, acoperita de bolta vitei de vie pe care a construit-o ea cu atata draga cum mai bine de 30 de ani. Totul acolo este simplu, nimic atins de poluarea din oras, de claxoanele care parca vor sa te trezeasca si din cele mai frumoase vise pe care incerci sa ti le faci. Oricat de fericita as fi acasa la mine, parca nimic nu se compara cu acea senzatie pe care o simt pe banca aceea verde din lemn.

Imi aduc aminte ca bunica mereu s-a confruntat cu probleme de tot felul. Viata la tara nu este usoara dar este incredibil de frumoasa pentru ca iti ofera tot ce ai nevoie si noi oamenii avem nevoie de atat de putin...

Bunica e o fire calda, dar in acelasi timp persoana care a rezolvat de fiecare data si cele mai mari probleme. Intr-o vara toate pasarile aveau paduchi si bunica a gasit si atunci solutia perfecta pentru combaterea paduchilor la pasari si a reusit sa le scape pe saracele vietuitoare de un chin. Ce credeti ca a facut? A cautat o firma care sa se ocupe cu deratizare Bucuresti si astfel a rezolvat totul.  Mi-as dori si eu sa fiu ca ea. Mi-as dori ca atunci cand sunt la serviciu sa gasesc solutii imediate pentru toate problemele cu care ma confrunt. Mi-e dor de ea. Si de asta am scris acum despre curtea ei, despre frumoasa ei viata. Poate la batranete o sa ma retrag undeva la tara, poate chiar acolo la ea in casa, pentru a avea grija de spiritul ei frumos.

Aseara a fost frumos

Ştiu,a fost frumos aseară te-ai distrat până în zori, dar totul se resimte a doua zi.  Ai capul ameţit, eşti deshidratat, îţi este foame şi nu ai chef de nimic.

Pe lângă odihnă, apa este soluţia care te va ajuta să te refaci. Bea cât mai multă! Ai auzit adesea asta, dar chiar face minuni. Când organismul este deshidratat, starea de oboseală se accentuează.

Orice ar fi, nu bea cafea! Cofeina rămâne mult timp în organism şi te va împiedica atunci când va veni timpul să dormi. Mai bine fă-ţi un ceai relaxant şi savurează-l uitându-te la un film! :)

Jurnal

Sunt aşa stresată în ultima vreme încât am slăbit foarte mult şi sunt pe cale să mă îmbolnăvesc. Dacă e să urăsc ceva la mine, atunci o spun clar şi răspicat: urăsc să pun toate porcăriile la suflet. Dar, oricât aş vrea nu pot schimba acest lucru, e parte din mine, aşa m-am născut si pana si la niste amarate de jocuri online pun la suflet - http://www.xjocuri.com/jocuri-gta.html, si vreau mereu sa castig. Vi se întâmplă să vă treziţi la aceeaşi oră zilnic? Mie da. Şi nu numai dimineaţa când se trezeşte omul normal. Omul anormal, adică eu, se trezeşte pe la 4.30 în fiecare zi, apoi la 8, apoi la 9.40 apoi la 10.30. Nu am putut dormi cu grija alor mei, oare le merge bine pe drum? Prin ce ţară sunt acum? Bineînţeles că l-am cam stresat pe tati cu telefoanele ca să văd dacă sunt bine, el tot spunându-mi să închid pentru că e pe autostradă. Apropo, e obsedat de lege, nu are până acum niciun punct luat. Respectă toate legile cu stricteţe.

Azi, parcarea unui super-market era aproape goală. A parcat, de parca a parcat doua tancuri (ca sa vezi ce usor poti sa te joci sa parchezi niste tancuri, nu ca in realitate ar fi mult mult mai greu) apoi şi-a dat seama că maşina se afla între două locuri, cum benzile nu erau vizibil trasate. Păi s-a întors din drum şi a parcat maşina cum trebuie. Of, Doamne! Mami zice, lasă-l că e obsedat să nu i se ia niciun punct. Cum, că unchiul meu mai are vreo două puncte. Deh, şofer de Bucureşti.

Aşa, să reiau ideea. Nu am avut stare de sâmbătă seara de când ei au plecat din Madrid. Nu am mâncat aproape deloc şi am făcut bubaaaa, am terminat doua romane, m-am uitat la seriile Torrente (comedie din Spania) şi am rezolvat subiecte pentru admitere.

Luni au ajuns în sfârşit în România. Am sunat de o mie de ori pe fix la bunică-mea dar bineînţeles că nu e lângă el când am nevoie. Aşa că am tot aşteptat cu nod în gât, nervi în creier şi gol în stomac. Pe la 19.30 şi-a adus şi maică-mea aminte de mine. Aoleu, fata mea, am uitat să te anunţ că am ajuns cu bine. Superrr!

Azi au venit să mă vadă şi pe mine. Şi pe mine, copila asta uitată pe aici prin curtea şcolii. (fac pe victima cu ei)

M-am gândit toată seara, oare la ce oră ajung? Când se trezesc, în dormitorul cui au dormit? Ce o să facem, cum o să fie vacanţa?

Pe la 12 au ajuns în Bucureşti, au prins şi frumoasa ploaie. După cum se ştie când cineva aruncă o sticlă cu apă de la geam pe bulevard, paralizează traficul în Bucureşti. Nu ştiu, alunecă roţile, se îngustează şoselele (vorba vine că-s şosele), intră şoferii în panică şi sar bucăţelele alea galbene de pe canale, bucăţele anti-teroriste rămase de la summit. Tati a stat vreo 3 ore pe aici prin Bucureşti până să ajungă la mine. Ştiam că îmi uită numărul de la interfon şi mă aşteptam să sune în altă parte ca să poată intra. Dar ascultând eu pian pentru relaxare o aud pe mamiii: Adiiii. Yuhuu, m-a luat râsul, mă striga la balcon.

Au urcat, amândoi îmi păreau mai slabi. Tati făcea tumbe că şoferii din Bucureşti nu sunt sănătoşi la cap, că intră în el. Zic tati, aştia nu acordă prioritate, fă-te şi tu că intri în ei ca să te lase să treci că doar aşa ţine. Când ieşim din bulevard se face spre unul cu maşina. Mami se sperie şi urlă că ce are. Cică, mă fac spre ei ca să mă lase să trec. Bun, văd că îmi ia sfaturile în seamă. :lol:

Revederea a fost ok, adică nu am plans. :lol:

Mami a început să-mi scoată de prin pungi ce mi-a cumpărat, să mă întrebe dacă îmi plac (înainte să le văd), să mă pună să le probez şi să-mi zică pentru că nu mi le-a adus pe toate. A mai lăsat din ele la casa de la ţară veşnic în renovare. Ochii mi-au sărit la biscuiţii mei negri. Cum în România nu am văzut biscuiţi negri, mami trebuie să-mi aducă mereu de acolo că sunt preferaţii mei: negri cu cremă albă…yammi.

Seara trecută a sunat şi Robi pe la 12 noaptea să mă întrebe cum au ajuns ai noştri. El a rămas la Madrid de data asta. O să-l tachinez pe tema asta când ajung acolo. Ha ha ha, să nu vii şi tu în România. Păi da, că are nevoie de bani, schimbă maşina. Uof, acum trece la una decapotabilă ca să aibă vizibilitate mai bună la fundurile de pe trecerile de pietoni.

După ce m-am plans şi eu la mami, că na…doar ea mă mai ia şi pe mine în seamă, cum că nu mai pot cu învăţatul, că sunt stresată, ne-am mai apucat la mici discuţii. Ce vor face vara asta etc. Mami a început să facă mişto de mine când mi-a văzut meniul pentru abdomenul suplu pus sub magneţii de frigider şi exerciţiile din pereţi. Ce faci mami, ai dat burta jos? M-am plâns acum câteva săptămâni la ea că am burtă. Ea bineînţeles că a început să râdă numindu-mă elegant “blană ce eşti”, adică slăbănătură! :lol: Zice, gata mami, nu mai ai burtă. Ai slăbit de văd prin tine.

Am plecat la cumpărături puţin. Ritualul din maşină: tâmpiţilor intraţi în mine!!! (tati)

Eu şi mami calme, vorbeam de sistemul din România. Terminat cumpărături, venit acasă, început eu să enumăr ce vreau să-mi cumpere tati. Dulap x, estanterias pentru cărţi y şi raft q pentru baie că am prea multe produse. Tati cică: cumpără-ţi şi tu mai puţine. :lol: Da, bicarbonat şi amoniac că se vând la plic şi ocupă puţin spaţiu.

În fine, se ştie că mereu e ca mine. Deci planuri trecut pe hârtie, săracul tati trebuie să le rezolve. :lol:

Mda, m-am lovit în timp ce îl ajutam să scoată maşina de spălat. Maşina mea când storcea rufele zguduia blocul pentru că am uitat să-i scoatem un şurub care o proteja la transport. Aveam impresia că va sări cuva din ea şi că voi muri tăiată pe jumătate în baie. Îmi aduc aminte că atunci când storcea, fugea Ţigănuş direct în balcon de frica zgomotelor. :lol:

Şi cum nu pot sta deoparte când e vorba de forţă (mai ales că am tot corpul tonifiat  :lol: ), m-am lovit în timp ce operaţiunea se desfăşura. Am o frumoasă umflătură pe picior căreia cred că-i va urma o vânătaie sexy. Tocmai acum când plec la mare, şi ce urăsc să am semne pe corp.

Treabă rezolvată, mai stăm un pic de vorbă ca să ne punem de acord cu modificările din casa mea şi ei pleacă. Iar trişti, mă pupă şi îmi zic că vin în week-end după mine.

Acum urmează operaţiunea “găsit poftă la kilogram” pentru a învăţa. Sper să mai trăiesc. Bac-ul a fost mai uşor decât admiterea asta şi decât aia de la Jurna.


Şi mai iau o pauză de cumpărături azi cu Anku. Dacă se trezeşte…hai Anku, ştiu că poţi!! Ia micul-dejun la 14.00 şi vino să mergem după rochiţe! :lol: